⇑

Binar

sunt condamnata sa scriu -
cuvinte -
fara rost, fara sens,
ma caut in verdele de-afara,
dar nu ma gasesc -
nici in mine,
nici in cochilii goale de melci.
unde m-am pierdut?
m-am pus probabil intr-un loc sigur
si m-am uitat acolo.
ma voi gasi vreodata?
(mica, uitata inca de la inceput)
care e cel mai sigur loc
in care m-as fi putut pune?

nu-mi amintesc
asa ca scriu fara rost:
umbra, ploaie, umbrela, baloane,
pantof rosu, urzica albastra,
petale verzi, bomboane
de ciocolata,
01100101 01110101 00100000 
01101001 01101101 01101001 
00100000 01110011 01110101 
01101110 01110100 00100000 
01110011 01101001 01101110 
01100111 01110101 01110010 
01110101 01101100 00100000 
01100100 01110101 01110011 
01101101 01100001 01101110

Counting Crows - ColorBlind

image

Strigat

doua pachete de guma
in blugii aruncati pe jos.
a fost frumoasa vara anul trecut,
dar ma-ntreb:
ce-o sa fie anul asta?

vino sa ne plimbam cateva minute
sub soare
si-o sa-mi las gandurile pe alei
in pasi necunoscuti,
caci vreau sa te cunosc numai pe tine -

ca pe propriile mele palme,
ca pe fiorii reci ai nesigurantei
si fricii,
ca pe gustul dulce al ciocolatei pe limba,
vreau sa te cunosc!

Ramasite

Searbad parfum ,
Miros al amintirii vii
Cu gust de nuca.

Cioburi de cristal
puse la colt pe coji
in desertul arid al  resemnarii.

Parca trebuia sa fie mai dulce
Aroma melancoliei
Din fiecare seara.

Dar vezi,noaptea cerul nu e albastru
Iar stelele nu razbat mereu in intuneric;
Cateodata ploua -
Dar ploaia nu curata obscurul
De ganduri pline de gri uneori,
Alteori regizori
Ai unor magistrale piese de teatru.

Iar daca ai sorbi umbrele
Care se joaca de-a v-ati ascunselea pe tavan
Ai simti gustul umed
Al unei toamne tarzii -
Usor in descompunere - al unei fiinte
Tot mai dezgolite
Si mai straine de sine.

P

fumam amandoi, unul langa altul
tu sorbi fumul , eu te sorb din priviri
si mi-e pofta.

sa ma pierd in pielea ta,
in muschii tai si-n oasele tale,
in cavitatea toracica,
sa-ti ajung in atrii si-n ventricule
nu m-ar costa prea mult -

decat vreo doua, trei fumuri,
o respiratie apasata si-un puls crescut.

Estetica esecului (I)

image

Estetica esecului - (monolog)

Actul I

Scena I

In spate, un ecran cu purici si mesajul ala -  “no signal”, sigla show’ului difuzat pe FX in Marea Britanie in 2009.

Ea (nervoasa, plimbandu-se dintr-o parte in alta a scenei):
sa-mi dai bricheta-napoi!
da, aia galbena,
si pijamalele alea albastre pe care le-am lasat la tine,
si tarta cu fructe.
sa-mi dai respiratia sacadata inapoi -
o duc la reciclat,
si saruturile,
si fiecare secunda in care te-am atins.

o sa-ti dau si eu papucii aia cusuti cu ata neagra,
o sa-ti descos puloverul,
fiecare urma de biscuiti de pe paharele cu suc,
sticlele cu vin,
ciocolata si verdele,
o sa-ti dau si rosul, si-albastrul,
si curcubeul cu unicorni,
o sa-ti las asternutul ala albastru,
si-o sa plec.

tu n-o sa stii de mine
si nici n-o sa ma cauti.
daca ti-ar pasa, m-ai cauta,
dar asta-i si motivul pentru care plec.
tu ma urasti
iar eu,
ei bine, eu nu oblig pe nimeni sa ma suporte
ca mi se face greata,
nici sa ma atinga sau ma iubeasca
in scarba,
gandind la alte.

Patru

uneori imi scapi printre degete ca nisipul.
Tu nu stii ca la malul marii nisipul e ud?
te lipesti de palmele mele
iar eu tanjesc sa te sarut cu gust de mure si zahar.