Aseara voiam sa-ti spun ca te iubesc.Pe de o parte vointa ma grabea sa-ti scriu cele doua cuvinte.Dar ratiunea, pe de alta parte:

-          El nu-si doreste asta .Ii faci rau.

Stiam deci ca n-ar trebui sa-ti spun nimic ; nu atata timp cat tu nu vrei sa ma auzi.

Bineinteles,ar putea fi totul doar o alta minciuna prin care tu scapi ieftin si singura care are de suferit pana la urma sunt eu.

Am cumpanit cateva zeci de secunde care mi s-au parut atat de lungi…parca pentru  acele zeci de secunde am transcens  normalitatea – ca o stare dobandita prin imixtiunea cu sine a unor corpuri straine – distincte molecule.

M-am abtinut.Uneori ma abtin de la a face sau a spune;de multe ori gresec – fie ca ma abtin,fie ca nu,de multe ori sunt mustrata ,fie de altii,fie de mine insami; Asa ca prefer sa gresesc mai mereu – in felul acesta oricat as pierde ,pierd mai putin.

Aseara am plans.Aseara am plans pentru ca m-am abtinut sa-ti spun ce simt.Poate ar fi la fel si daca ti-as spune si-ar fi in van.Dar macar m-as elibera pe mine.Tie oricum nu-ti pasa; sau asta vrei sa arati;oricum o sa ajungi sa nu-ti mai pese cat de curand;deci la ce bun sa-ti spun? Dar la ce bun sa tac ? Tie nu ti-as face rau oricum, nu-i asa?De ce sa-mi fac rau mie atunci ? In definitv,totul se reduce la interesul individual – caci suntem si noi fiare si incercam din rasputeri sa parem .Asa ca egoisti ne prefacem ca iubim , ne prefacem ca ne pasa ,ne prefacem capabili de sacrificii, ne supraestimam si ne laudam,ne prefacem ca suntem cine suntem si ca meritam ce meritam – dar ramanem aceiasi indivizi lasi, egoisti si infricosati ,slabi si usor de ranit.

Am tacut - Pentru ca prefer sa cred ca oamenii pot fi si sinceri, si ca uneori ,chiar daca interesul personal primeaza ,se mai gandesc si la ceilalti –  chiar daca le sunt doar niste instrumente pe care le folosesc sau de care abuzeaza  - carora ar trebui sa le multumeasca.Prefer sa cred ca nu totul e superficial si ca pana la urma oamenii se potrivesc doi cate doi, ca piese de puzzle - mult mai complexe.