Dincolo de strada era el.Ploua torential .El astepta la colt in mijlocul ploii reci .Cafeneaua era aglomerata,iar prin geamurile aburite, pe trotuar umbrele se proiectau ca trairi .Lumina difuza era calda si imbietoare ,dar el refuza sa intre ,ramanand nemiscat in bataia vantului rece,asteptand-o.

Se hotarase ca o va astepta;va sosi chiar primul la locul intalnirii.Si ajunsese.Astepta motivandu-se vehement sa reziste  - stoic. Ea ve veni .O data cu tot trecutul – timpul era ciclic doar.

Secunda cu secunda – se lasa seara ,afara era tot mai rece.Ploaia devenea murdara ,respingatoare;sau cel putin asa ii parea acum -  insuportabila ; se lipea uda  de fibrele tricoului lui negru , mereu  mai rece,mereu mai multa.

Era vineri seara – credea ca o regasise – o astepta sa revina – astepta imbratisarea aceea si caldura ; si trupul ei ;si pielea ei care va fi  la fel de uda – ploaia era acolo ;si nu avea sa plece ;

Dar ea intarzie sa apara;ea intarzie. Ea nu veni – dar el ramase ;tot timpul fusese acolo  - ramas .

Pentru cat timp avea sa mai ramana?Pentru cat timp inca ?

Dincolo de strada era el.Ploua torential.Ea privea cum sta incremenit ,adapostita langa o casa veche ,vopsita cu un galben sters de ploaie,cojita.In casa se auzeau copii jucandu-se ,iar prin geamul spart se vedea lumina .Il privi.Avea pofta de cafea fierbinte  .Il privi timp insirat  - oare cat ,nestiind daca sa mearga inspre el ori sa fuga.

II era dor – voia sa fie din nou ; totul ; sa invete sa aiba trecutul sa-l aduca in present ,sa ia totul de la capat ;sau sa continue .El era acolo.

Ce mai ramasese ? Ce avea sa mai fie ?

Se temea; se intoarse – privi inapoi ,iar el era tot acolo ,nemiscat ,asteptand-o .

Isi intoarse din nou privirea si merse.

Ea venise.Dar el plecase deja de mult timp si ii era teama ca daca se va intoarce va fi oricum pustiu – pustiu.