“Those who deny freedom to others

                                                                     deserve it not for themselves. “

     „O sa devii un zombi  !” isi spuse mergand pe stradă distrasa . Oamenii se grabeau fiecare spre destinatii necunoscute. Pe marginea strazii,printre masini de lux parcate inghesuit,oameni imbracati in haine murdare cerseau.

     “O sa devii un zombi!” – isi repeta mergand alene,ocolind baltile de pe trotuar.Avea , ca de obicei, tenesii rosii,murdari – nu vedea rostul in a-i curata pentru a doua zi.De ce-ar fi facut-o ?Oricum aveau sa se murdareasca din nou.Dar societatea?Ah,societatea!Da,societatea avea s-o judece!Dar cine era societatea?Societatea era in jurul ei – oameni supusi.Ei nu aveau curajul sa-si dezvolte individualitatea.Iar atunci cand o faceau,o faceau doar in cadrul ei limitat.Totusi,unii aveau curajul sa fie ei.Evadau.Iar atunci erau marginalizati – nu se incadrau in valorile societatii – erau imorali;oameni de cea mai joasa speta.

     “Ba nu! Acestia sunt oamenii!” – isi spunea ea.Da oamenii aceia aveau dreptul sa faca ce doreau din sine – iar societatea care milita pentru drepturi ,ei bine,nu-si manifesta decat ipostaza ipocrita de aparator al dreptului absolut asupra propriei persoane.Caci,de fapt, judeca aspru la primul semn ca vreun individ din cadrul ei ar fi recurs la a-si exercita dreptul in totalitate. Cine era societatea?Societatea era, de fapt,indivizii dependenti unii de altii si in acealasi timp incapabili sa tolereze independenta celorlalti – caci dependenta nu le era caracteristica.

      “Acesta e un minus !” –continua sa isi spunea .Indivizii incearca mereu sa-I aduca pe ceilalti la propriile valori,fara macar sa incerce sa se gandeasca la posibilitatea ca aceia erau diferiti;si,cu siguranta,erau! Indivizii au dreptul sa faca ceea ce doresc cu ei insisi;iar daca actiunile lor nu-i vatameaza decat pe ei ,de ce sa nu fie tolerati?Ei nu au ales sa faca parte din societate!Nu! EI NU AU ALES !pot,desigur,alege sa se integreze in societate,sa adopte valorile majoritatii si sa se supuna lor.Dar de ce sa se supuna?Si ce e majoritatea pana la urma ?Alti indivizi care se lasa supusi de catre altii,la o scara redusa.De ce si mai ales cum pot indivizi atat de diferiti avea aceleasi valori?Pentru ca isi sugruma propriile valori,dorinte de dragul integrarii in societatea reductionista.

Societatea – una singura ;si orice incercare a unei alternative – distrusa.

*

     Oamenii ar trebui sa-si imagineze cum ar fi o existenta inconjurata de doar o singura culoare - nu o singura nuanta a unei culori,ci o culoare;sa simta doar o singura aroma;toate lucrurile sa aiba acelasi miros,sa auda doar un sunet.Cum ar fi o viata fara muzica?Cum ar fi o viata inconjurata de lucruri cu aceeasi culoare ?Sa nu existe frig si cald ,ci doar o temperatura constanta; sa nu ninga ,sa nu ploua , sa nu se schimbe anotimpurile;soarele sa nu apuna si sa nu rasara ; sa nu bata vantul .Ba mai mult,cum ar fi ca toti oamenii sa fie la fel?De ce ar mai avea atat de multi acelasi scop?Cum ar fi sa existe doar un om ? care ar mai fi atunci scopul unui singur om ?

     Societatea e un cadru,societatea isi impune limite.De ce ?Ca sa-si usureze existenta?Sau sa o saraceasca ?Nu e ea egoista ?Nu e societatea oare un individ urias egoist,egocentric ,care vrea putere,insetat,care musca din tot ceea ce e in jur,distruge tot ceea ce nu-I convine sau nu este in interesul lui?

*

“O sa devii un zombie !” – isi repeta privind un stol de pasari care tulburau cerul mov,mat al serii de decembrie luminate de becurile de pe marginea strazii.O sa fii supusa,vrand-nevrand!

       - Ti-e frica? Se intreba.

        -Nu,nu mi-e frica!isi raspunse.

     Ploua usor.Autobuzul sosi in statie.Oamenii se imbrancira sa urce impiedicandu-i pe cei care voiau sa coboare.Urca si ea,ultima,pe usile din spate.Cizmele oamenilor lasau pe podeaua autobuzului urme murdare.Toti aveau cizme sau ghete.Ea avea tenesi rosii.Dar ce conta cand si cizmele si tenesii erau la fel de plini de noroi si lasau aceleasi urme murdare?

*

     Ei se uitau ciudat.