Ei doi nu aveau sa mai petreaca niciodata timp impreuna.Timpul nu era al lor caci fiecare avea timpul sau.

“Tu esti rapid,alergi,ai scopuri…ii spuse ea soptit.Eu nu.

Ma suni.De ce ma suni ?Iti multumesc pentru ca-ti faci griji pentru mine.Da,stiu,ne casatoriseram;in gluma,ca doi copii.Casatoria noastra era totusi simbolica.Nu vrei sa divortam;spui ca trebuie macar sa incercam sa trecem peste orice inainte de a lua o astfel de hotarare.Doar ne-am casatorit din iubire.Eu cred ca mai mult pentru confort,ca sa avem asigurat un loc cald la care sa ne intoarcem mereu dupa rataciri,unde sa ne regasim.

Suntem doua pasari.Avem un cuib si avem grija unul de altul ca atare.Cu gandul doar.Ei si?

Macar putem zbura.Trist e ca zburam mereu,fara oprire;iar uneori incepe sa doara.

De ce ma suni? Stii ca n-am sa mai raspund vreodata .“

Ceasul batea monoton;ca-n fiecare noapte singura si trista,plouata si rece,mirosind a tigari si alcool, aproape de ora trei.