In parculetul abia inverzit copiii loveau cu mingea copacul care inflorise de curand.In bataia vantului lin florile cadeau ca fulgi de zapada in iarba cruda.Copiii erau veseli ; si mici; si colorati;intocmai ca fluturii;copiii aveau aripi;din nou…intocmai ca fluturii;doar ca aripile lor erau invizibile si pudrate cu vise;astfel incat vantul nu le putea bate ,sau mangaia,sau macar atinge indiferent.De aceea maturii nu le vedeau aripile ;si nu le  puteau intelege visele;nici vazul proaspat;cand cresteau,noilor oameni le cadeau aripile; si li se strica vederea;orbeau chiar;oamenii mari isi faceau rau in mod normal caci pentru ei toate trasaturile negative erau o stare fireasca .

In parculetul abia inverzit copiii loveau cu bețe copacul care inflorise de curand.Oameni ,pe banci,vorbeau,isi spuneau diverse;existau.Pe langa parculet treceau oameni;multi;altii.