Zbor gol.In aer,oameni goi dansau fericiti,plutind in culori.Vaza rosie se sparsese in bucati mici pe marmura de jos;ritmul cardiac era crescut ,si nestiind ce sa creada cauta stinghera sa se ascunda.Dar oamenii treceau si pe strada ,in grupuri ,razand.Altii se maimutareau prefigurand demonstratii de circ;numai ca magazinele de paine erau goale.

Sceptica,fiinta se convingea inca o data ca nu se stie nici pe sine;debusolata,se intreba cine e …dar niciodata nu raspundea cineva – astfel era totul sau nimic.

Daca ar fi fost sa fie un animal,i-ar fi placut sa fie un vultur;daca ar fi fost sa fie o culoare,ar fi fost albastru;daca ar fi fost sa fie un obiect,ar fi fost un fotoliu vechi,ros de vreme,langa o lampa cu lumina calda,in fata unei ferestre mici si primitoare acoperita cu draperii mov.Dar nu era.Era ceva necunoscut ,nu stia cine sau ce,incotro,de ce,imanent sau transcendent,este sau exista,este sau pare ca este,este sau nu este…

Stoluri de pasari zburau pe linistea albastra;Vantul batea,ca-ntotdeauna;Stelele erau la fel de frumoase.Isi spunea ca daca ar fi totusi in centrul universului ,intre stele si galaxii ,ele n -ar deveni decat comune.Altfel,de la sol sunt mai frumoase,dezirabile ,ideale.Asemenea,daca oamenii ar zbura,zborul pasarilor ar deveni neinsemnat si ar trece neobservat.

Fiinta avea nevoie sa se loveasca din plin de plin, pe deplin,si sa fie sigura, in siguranta , nu singura-n zbor.

Avea nevoie de o vaza noua,in care sa puna sa flori proaspete de primavara;Dar vaza nu putea fi decat lipita,asa era regula; deci aceasta nu avea sa mai fie vreodata la fel de perfecta – putea capata totusi o perfectiune defectuoasa.Astfel,oamenii ar fi zambit radiind,in parcuri verzi cu vata pe bat si caruseluri…Dar ea tot nu s-ar fi stiut,iar crapaturile ar fi ramas tot adanci si zborul tot gol,singuratic.