Pusi in diverse situatii, oamenii se vad mereu mai mult pe ei ,decat pe ceilalti.Sclavi ai subiectivitatii, traiesc intens momente si intamplari prin prisma afectului lor, fara a cunoaste modul in care ceilalti percep evenimentele – aceleasi momente.Astfel ca amplifica mereu ceea ce simt comparandu-se cu ceilalti – povestile sunt mereu ametitoare in ceea ce ii priveste .

Si ar putea parea , in ochii celorlalti, ca acestia exagereaza,ca de fapt nu a fost asa. Dar fiecare ramane prizonier al propriei perceptii , fara a cunoaste sub amprenta celorlalti.Ceilalti nu stiu , deci ,cat de mult au fost afectati altii de aceleasi intamplari.Asadar, nimeni nu exagereaza, ci fiecare are propria sa realitate – vede ,simte , intelege , reproduce altfel  ceea ce , intr-un mod obiectiv ,doar se intampla.

In proprii lor ochi, oamenii sunt proprii lor eroi.